Devoțional zilnic

Așa cum rădăcinile plantei pătrund în sol pentru a găsi apă și hrană în pământ, la fel creștinii trebuie să fie înrădăcinați în Hristos, trăgându-și seva și hrana de la El, așa cum face mlădița din viță, și ei nu pot fi despărțiți de Sursa tăriei lor prin încercări.

Dumnezeu testează și pune la încercare inimile tuturor ca să vadă cine Îi va face loc Domnului Isus. Întrebarea la care trebuie să dea răspuns fiecare suflet este: Vei accepta tu iubirea plină de iertare a lui Dumnezeu, care este un remediu pentru bolile sufletului, sau vei alege vrăjmășia lui Satana și vei culege soarta teribilă a celor pierduți?

Lecțiile Domnului Hristos, aduse înaintea oamenilor prin mărturia inspirată a ucenicilor Săi, au o semnificație și o valoare cu mult mai presus de ceea ce poate prinde cititorul superficial al Scripturii. Domnul Hristos a căutat să își facă înțelese lecțiile prin intermediul ilustrațiilor și al parabolelor.

Soarta smochinului fără roade se aplică la aceia care manifestă în viața lor tendințele firești ale inimii nerenăscute și a căror credință este contrazisă de viața lor de zi de zi. Ei nu reprezintă în fața lumii caracterul Domnului Hristos, deoarece nu Îl au pe Domnul Hristos în viața lor.

Când invitația cerului a ajuns la urechile tale, ai spus tu: „Da, Doamne, eu cred adevărul,” dar nu cumva prin acțiunile din viața ta ai arătat că nu îl crezi? L-ai pus tu la inimă? Puterea lui transformatoare a pus stăpânire pe sufletul tău? Harul său sfințitor a lucrat asupra caracterului tău? Cum stau lucrurile cu tine?

Domnul Isus îi invită pe toți cei trudiți și împovărați și le promite că le va da odihnă dacă vor veni la El... El dorește ca ei să lase deoparte poverile grijilor și încurcăturilor din această lume și să ia jugul Său, care înseamnă lepădare de sine și sacrificiu de sine pentru alții.

Astăzi, prin tovărășiile pe care le alegem, prin viața noastră, prin caracterul nostru, de fapt, alegem cine vrem să ne fie rege. Inteligențele cerești caută să ne atragă la Hristos. Deși suntem călcători ai Legii lui Dumnezeu, dacă ne pocăim cu credință, Dumnezeu poate face prin noi lucrările lui Hristos.

Lucrarea necesită în prezent cheltuieli mai mari decât oricând înainte. Domnul face apel la poporul Său să depună eforturi pentru a-și reduce cheltuielile. Iar banii care au fost folosiți înainte pentru satisfacerea eului, să curgă acum în vistieria Domnului pentru a-i susține pe aceia care lucrează pentru salvarea sufletelor ce pier.

Trebuie să considerăm că este un privilegiu pentru noi să fim împreună-lucrători cu Dumnezeu prin faptul că dăm din ce avem noi pentru a pune în mișcare ceea ce va aduce la îndeplinire planurile Sale în lume. Cei care au spiritul lui Hristos vor avea o inimă sensibilă, mărinimoasă și o mână deschisă, generoasă.

El a trăit, a meditat și S-a rugat nu pentru Sine Însuși, ci pentru alții. După orele petrecute cu Dumnezeu, El venea în fiecare dimineață și aducea lumina cerului pentru cei care Îl ascultau. El primea zilnic un botez reînviorător al Duhului Sfânt. În primele ore ale zilei, Domnul Îl trezea din somn, și sufletul și buzele Lui erau unse cu har pentru ca El să-l transmită mai departe.

Noi ne decidem destinul veșnic prin felul în care facem lucrarea pe care ne-a încredințat-o Domnul Hristos s-o facem în absența Sa… Hristos, Domnul nostru, S-a dus să ne pregătească locașuri în cetatea din ceruri. Noi așteptăm ca El să Se întoarcă.

Fiecare om care a luat asupra sa jugul lui Hristos trebuie să ducă sarcina Lui și să se înroleze la lucru în rândurile Lui… Viața lui Hristos, plină de iubirea Sa iertătoare prezentă în suflet, este ca un izvor de apă ce țâșnește în viața veșnică. Dacă izvorul cu apă este în inimă, atunci întreaga viață va scoate la iveală acest lucru.