Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi incâ păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. (Romani 5:8,9)
Hristos a făcut ispăşire de păcat şi a purtat toată ruşinea, reproşul şi pedeapsa şi, cu toate acestea, în timp ce purta păcatul, El a adus neprihănirea veşnică, astfel încât cel credincios este fără vină înaintea lui Dumnezeu. (…)
Totuşi mulţi dintre cei care pretind a fi copiii lui Dumnezeu îşi pun speranţa în alte lucruri şi nu doar în sângele lui Hristos. Când sunt somaţi să-şi pună întreaga credinţă în Hristos ca Mântuitor total, mulţi dezvăluie faptul că au credinţă în ceva ce pot face ei. Ei spun: „Am foarte multe de făcut până să fiu gata să vin la Hristos.” Altul spune: „Când voi face absolut tot ce ţine de mine, atunci Isus va veni în ajutorul meu.” Ei îşi închipuie că au foarte mult de făcut pentru mântuirea sufletelor lor şi că Isus va veni doar să completeze lipsurile şi să-i dea mântuirii lor forma finală. Aceste sărmane suflete nu vor fi puternice în Dumnezeu până când nu-L vor accepta pe Hristos ca Mântuitor total. Ele nu pot adăuga nimic la mântuirea lor.
Israeliţilor li s-a cerut să stropească uşorii casei cu sângele mielului sacrificat, ca să scape de nimicire atunci când îngerul morţii avea să treacă prin ţară. Dar, dacă, în loc să facă acest simplu gest de credinţă şi ascultare, ei ar fi baricadat uşa şi ar fi luat toate măsurile de precauţie ca să-l ţină afară pe îngerul nimicitor, eforturile lor ar fi fost zadarnice. (…) Când sângele era văzut pe uşorii casei, era de ajuns. Salvarea casei era asigurată. Tot aşa stau lucrurile şi cu lucrarea de mântuire; sângele lui Isus Hristos ne cură-ţeşte de orice păcat. (Youth’s Instructor, 6 decembrie 1894)
Prin meritele sângelui Său, poţi birui orice vrăjmaş spiritual şi poţi remedia orice defect de caracter. (Youth’s Instructor, 6 august 1884)
