Până când vor birui cei răi, Doamne, până când vor birui cei răi?
Psalmul 94:3
Îţi vine să crezi sau nu, şobolanul obişnuit este considerat unul dintre cele mai periculoase animale de pe pământ. El şi-a stabilit colonii în toate ariile locuibile din zonele temperate, mănâncă aceeaşi hrană ca şi omul, şi are obiceiul să călătorească, la ocazie, cu orice fel de tip de transport. În 1775, şobolanul obişnuit a debarcat în Boston, după o călătorie din Europa.
Pe la 1850, călătorise până în partea cealaltă a Statelor Unite, la San Francisco.
Şobolanul comun este nedorit din câteva motive. El este gazda păduchilor şi puricilor care transportă ciuma bubonică, tifosul şi alte boli. Este, de asemenea, cunoscut că şobolanul trece prin oraşe în hoarde, mâncând toată hrana pe care o găseşte. În Statele Unite, motivul principal pentru stârpirea şobolanilor este cel economic.
În 1953, s-a estimat că existau o sută de milioane de şobolani în ţară. Fiecare şobolan mănâncă anual hrană în valoare de 3 dolari, strică alte cantităţi, în valoare de şase dolari, şi distruge bunuri de încă un dolar. Mult din distrugere este determinat de ros. Având incisivii superiori care cresc 11,5 cm pe an şi cei inferiori care cresc 5 cm, şobolanul trebuie să roadă foarte mult, dacă vrea să-i menţină la o lungime anumită.
Un şobolan poate să roadă plumb, ciment şi aluminiu, ca să nu mai vorbim de lemn şi de covoare. Costul pierderilor anuale determinate de şobolani este de aproape un miliard de dolari.
Şobolanii sunt foarte fertili şi au un număr mare de pui. Ei se adaptează, de asemenea, foarte bine la medii dificile. Nişte pui de şobolan de trei zile prinşi într-un congelator al unei uzine de împachetat carne au fost găsiţi complet acoperiţi cu blană. Alţi pui de aceeaşi vârstă, prinşi într-un doc umed şi cald, nu aveau păr deloc.
Eforturile omului au fost neputincioase în oprirea nesfârşitelor torente de şobolani. La fel este şi cu răul şi păcatul. Indiferent cât de mult încercăm, prin puterea noastră, să scăpăm de păcat, acesta continuă să triumfe. „Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos.” (1 Corinteni 15:57)
