Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.
Geneza 3:1
Pentru că diavolul s-a folosit de şarpe ca s-o înşele pe Eva în Grădina Edenului, reptila a fost subiectul multor abuzuri. Ellen White face următoarea descriere a şarpelui, aşa cum apărea el înainte de păcat: „Era atunci cea mai înţeleaptă şi cea mai frumoasă creatură de pe pământ. Avea aripi şi, în timp ce zbura prin aer, apărea de o strălucire uimitoare, având culoarea şi sclipirea aurului şlefuit.” Patriarhi şi Profeţi, p. 53.(engl.).
O dată cu intrarea păcatului în lume, şarpele a fost blestemat să se târască pe pântece în loc să poată zbura printre copaci, aşa cum făcea odată.
Dar poate că şarpele, ca simbol, a primit mai multă condamnare decât merită. El este folosit în toată Biblia ca simbol al păcatului, şi există multe caracteristici ale şarpelui care se potrivesc unei astfel de descrieri. Dar dacă am putea separa caracteristicile lui Satana imputate şarpelui de caracteristicile care privesc pura vieţuire a acestui animal, poate că am putea aprecia valoarea şerpilor ca parte în echilibrul naturii.
Există o caracteristică fizică a şerpilor care oferă o ilustraţie foarte interesantă a trăsăturii diavolului în special şi poate a fiinţelor umane, în general. Neavând picioare, un şarpe depinde de solzii mari de pe pântecele său ca să se poată mişca. Aceşti solzi se suprapun în aşa fel încât creatura se poate mişca doar înainte, şi nu înapoi.
Ca şi şarpele după care este numit, Satana a ajuns în punctul din care nu mai poate da înapoi. După primul stadiu al rebeliunii sale din cer, Dumnezeu i-a oferit iertare lui Satana (numit atunci Lucifer) dacă îşi recunoștea cuvintele şi acţiunile greşite şi dacă se pocăia. Aproape că a făcut-o, dar mândria, ca şi solzii şarpelui, nu l-a lăsat să se întoarcă. De atunci, trebuie să învăţăm o lecţie din istoria lui Satana.
