Apoi a zis lui Toma: „Adu-ți degetul încoace și uită-te la mâinile Mele și adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea, și nu fii necredincios, ci credincios.”
Ioan 20:27
Mă pregăteam de culcare, când ușa se deschide și unchiul, cu zâmbetul pe buze, îi spune bunicii: „Poate veni Doru cu mine?” Aveam vreo 10-12 ani. Eram în vacanța de vară. Se terminase o zi de alergare și chicotit cu gașca de prieteni. Istovit de joacă, așteptam cu nerăbdare să mă pot întinde. Dar… bunica, militărește, îmi spune: „Repede!” Într-o viteză supersonică m-am furișat pe ușă și am plecat cu unchiul.
Era noapte. O noapte vicleană. Luna era încolțită de câțiva norișori. Ne-am apropiat de pădure. Eu eram în spatele unchiului. Mi-a făcut semn să nu vorbesc. Îl urmam atent. La apropierea de pădure am fost curentat de frică. Gândurile întunecate au început să funcționeze. Dacă o fiară sau… un om rău se va năpusti peste noi. Paralizat de frică, am simțit cum mâna unchiului mă cuprinde. Miraculos, toate fricile s-au evaporat. Atingerea unchiului a adus calmul. Nu mai eram singur în bătăliile mele. Aveam siguranța celui de lângă mine.
În viață, unele teme nu le rezolvăm prin tenacitate și efort. Ele sunt mai adânci decât puterile noastre. Avem nevoie de atingerea lui Dumnezeu. Ca să depășești temerile ce îți asaltează tinerețea, caută și azi să pui mâna ta în mâna lui Dumnezeu.
Roagă-te să atingi experiența unei tovărășii adevărate cu Isus.
Provocare: Oferă o mângâiere cuiva abandonat.