„Cine sapă groapa altuia cade el în ea şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.” – Proverbe 26:27
Clistene este cel care a inaugurat în Atena antică sistemul de autoapărare a instituţiilor democratice care se cheamă ostracism. Orice membru al Adunării populare putea să scrie pe o bucată de ardezie numele cetăţeanului care reprezenta, după părerea sa, o ameninţare pentru stat. Dacă acest denunţ anonim avea girul a 3.000 de cetăţeni, atunci cel numit urma să fie trimis în surghiun pentru 10 ani, fără să mai aibă loc niciun proces care să-i dovedească vina.
Era un procedeu nedrept şi deosebit de periculos, pentru că se preta la tot felul de abuzuri. Însă atenienii l-au practicat cu moderaţie, deşi nu întotdeauna în mod pertinent; dar, în cei aproape 100 de ani cât s-a practicat, a fost aplicat doar de 10 ori. Şi oamenii aceştia şi-au dovedit şi superioritatea inteligenţei lor, atunci când însuşi cel care inventase pedeapsa i-a căzut singur victimă.
Într-o zi, când preşedintele Adunării pusese celor prezenţi obişnuita întrebare: „Există printre voi cineva pe care îl socotiţi o primejdie pentru stat? Şi, dacă există, cine este acela?”, multe glasuri au strigat: „Clistene!” Denunţul a întrunit cele 3.000 de sufragii cerute de lege, aşa că inventatorul ostracismului a fost el însuşi ostracizat de poporul căruia îi dăduse libertatea.
Istoria grecilor – Indro Montanelli
articol preluat de pe Gândul de dimineață – 05.10.2016 – solascriptura.ro
