„N-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit.” – 1 Corinteni 2:2
În timpul Revoluţiei Franceze din aprilie 1848, trei englezi care vizitau Parisul, au fost martori ai momentului în care palatul regal a fost atacat, iar regele Filip Luis a fost înlăturat de pe tron. Unul dintre aceşti turişti a păstrat un jurnal de călătorie, în care a descris asaltul revoluţionarilor asupra palatului:
„Un vehicul blindat a spart uşa de la intrare, dărâmând clădirile din jur şi din incinta curţii regale. Doar în câteva minute, vehiculul folosit de revoluţionari a ajuns în faţa capelei. A trecut prin uşa acesteia şi deodată revoluţionarii s-au trezit în faţa unui mare tablou aşezat pe peretele din spatele altarului, care-L reprezenta pe Domnul Isus răstignit.
În acele momente, cineva a strigat: „Opriţi-vă!” Revoluţionarii, care până atunci fuseseră cuprinşi de furie, au făcut o mare linişte. Și-au descoperit capul şi s-au închinat. Mulţi dintre ei au îngenunchiat. După acele momente de înaltă reverenţă, tabloul a fost luat de pe perete şi mutat în clădirea unei biserici învecinate, în cea mai perfectă stare de linişte şi respect.
În acele momente din toiul revoluţiei, parcă totul a amuţit… se putea auzi chiar şi zgomotul provocat de căderea unei frunze!”
articol preluat de pe Gândul de dimineață – 30.12.2016 – solascriptura.ro
