„Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” – Evrei 12:2
Iată cum descrie Gheorghe Șincai martiriul voievodului Constantin Brâncoveanu:
„Odată cu Brâncovanul au pierit cei patru feciori ai lui, cărora el le-a grăit astfel în ora morții: «Iată, toate avuțiile şi orice am avut, am pierdut! Să nu ne pierdem încai sufletele… Stați tare şi bărbăteşte, dragii mei! Să nu băgați seamă de moarte. Priviți la Hristos, mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit. Credeți tare întru aceasta şi nu vă mişcați, nici vă clătiți din credința voastră pentru viața şi lumea aceasta…» Acestea zicând el, porunci împăratul de le tăiară capetele, întâi ale feciorilor, începând de la cel mai tânăr, şi mai pe urmă a tăiat capul lui Constantin Brâncovanu, şi aruncară trupurile în mare.”
articol preluat de pe Gândul de dimineață – 06.11.2016 – solascriptura.ro
