„Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea.” – Exod 20:8-10
„Minte sănătoasă în corp sănătos”, dictau latinii şi s-a reținut până în zilele noastre. Totuşi mottoul este astăzi mai degrabă asociat cu modul în care hrana ne influențează dispoziția decât cu ideea simplă că sănătatea fizică, în ansamblul ei, ne ajută să gândim mai clar. Cine ia în calcul şi odihna atunci când se referă la celebrul „mens sana…”?
Refacerea forțelor fizice este un aspect deseori neglijat între măsurile pe care le luăm pentru a duce o viață sănătoasă, odihna ajungând la coada listei de priorități.
Unii cred că a fi ocupat non-stop este o caracteristică a oamenilor importanți şi utili. Însă a-ți refuza odihna fizică nu este o virtute. Este o formă de mândrie. Devenim iritabili când suntem obosiți. Nu ne mai bucurăm de ceea ce avem, nu mai prețuim la fel de mult oamenii.
Alții confundă odihna cu inactivitatea, însă adevărata odihnă nu este doar fizică. Cineva poate se odihneşte fizic zăcând în fața televizorului, dar este foarte posibil ca lucrul acesta să nu fie genul de odihnă psihică şi spirituală de care are nevoie.
Sunt şi persoane care cred că ar fi egoist din partea lor să îşi rezerve timp pentru odihnă când sunt atâtea lucruri de făcut şi când cei din jur au atâta nevoie de ele. A-ți lua timp pentru odihna personală aduce beneficii întregii familii şi chiar prietenilor tăi, pentru că, fiind mai în formă, vei putea să răspunzi mai bine nevoilor lor. Întotdeauna vor fi vase de spălat, rufe de călcat, camere de aspirat. A te epuiza pentru ceva ce, în definitiv, nu durează şi a renunța la unele standarde imposibil de ținut pot părea două extreme, însă uneori adevărata odihnă înseamnă şi să ştii la ce şi când să renunți.
Semnele Timpului
articol preluat de pe Gândul de dimineață – 16.11.2016 – solascriptura.ro
