„Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.” – Psalmul 23:1
Phillip Keller, în cartea sa „Psalmul 23 privit de un păstor”, arăta ce se întâmplă de fapt atunci când tonusul turmei scade: oile cad pe spate, îşi mişcă picioarele în aer, dar n-au putere să se ridice. Trebuie ca păstorul să se apropie de oaia căzută, să o prindă de lână şi s-o repună pe picioare. În acest fel el restaurează şi revigorează oaia neajutorată.
Știţi de ce oaia nu se poate ridica singură? Pentru că stă pe un suport moale; are prea multă lână! Această lână este plină uneori de noroi şi scaieţi, ajungând să fie o povară şi o greutate prea mare de purtat. Astfel oaia îşi pierde energia şi tonusul vieţii sub greutatea propriei poveri.
Oii nu-i place să fie tunsă, dar pentru a fi eliberată de această povară, păstorul îi îndepărtează toată lâna. Ce înviorare trăieşte acea oaie care a scăpat de plapuma grea şi călduroasă a lânii pe care o purta!
articol preluat de pe Gândul de dimineață – 28.11.2016 – solascriptura.ro
