„Mai bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui.” – Proverbe 17:12
Regele pădurii se pregăteşte de somn. Nu este nici foarte stresat, dar nici liniştit. Anul aceasta nu a trebuit să suporte perioade lungi de căldură extremă, cu pârâuri secate, fără hrană, cu pământ uscat şi toamnă agitată, în încercarea de a acumula stratul de grăsime pentru somnul de iarnă. Nu, a fost un an relativ liniştit. Atât cât permite omul. A mai dispărut o bucățică din regatul lui.
Nu atât de mult cât să rămână fără casă, dar era exact păduricea care ducea spre zmeurişul lui preferat, unde petrecea zile în şir, mâncând, dormind şi simțindu-se fericit. Acum trebuie să traverseze o zonă de teren accidentat, cu activitate, camioane şi copaci tăiați ca să ajungă la locul lui favorit de hrănire. Cel puțin, anul acesta a reuşit să găsească hrană suficientă în pădure. Pentru anul viitor se va stresa mai târziu.
A avut un an liniştit, dar încet-încet începe să aibă sentimente noi, necunoscute de el până acum: nostalgia şi îngrijorarea. Nostalgie pentru că, oricât de mult ar iubi pădurea, îi este dor de cum era pe vremuri – păduri vaste în care se putea plimba cu săptămânile fără să întâlnească urmă de om, fără să vadă drumuri, electricitate, sate şi oraşe. Da, ştie că habitatul este comun, dar tot îi este dor de pădurile lui de altădată. Îngrijorare pentru că, în ciuda optimismului, observă că regatul lui se micşorează de la an la an.
Însă adoarme zâmbind. Pentru că ştie că oamenii nu sunt aşa cum arată aparențele. Știe că oamenii au nevoie de el. Pentru că fără el, echilibrul fin al naturii se strică. Fără el şi prietenii lui, râşii şi lupii, s-ar înmulți alte specii, care ar crea stricăciuni în păduri şi în recolte. Iar omul, atât de preocupat de economie şi calcule raționale, nu poate să permită asta.
National Geographic
articol preluat de pe Gândul de dimineață – 01.12.2016 – solascriptura.ro
